-
Acea fetiță “cu ochii mari și negri ca murele” cum îmi spuneau vecinele din sat când eram mică, a rămas undeva în urmă în momentul în care a înțeles că așa cum era ea, nu era “ce trebuie”. Am lăsat-o în urmă fără niciun regret, cu dispreț și cu…
-
Tata s-a văzut tot timpul ghinionist. Omul care muncește pe rupte, dar cumva, degeaba. Care oricât s-ar zbate și oricât s-ar strădui, el nu reușește să își “depășească condiția”. Deși a avut lucruri, deși era (și este) unul dintre cei mai descurcăreți, pricepuți, onești și chiar “avuți” oameni din…
-
Am citit câteva articole și recomandări despre cum să le vorbim copiilor despre război. Și soluțiile și sfaturile sunt pertinente, empatice, încurajatatoare. Dar este nevoie să nu pierdem din vedere cel mai important lucru: faptul că ei sunt conectați emoțional cu noi, cu tot ceea ce simțim noi. Simt,…
-
Tudor, așa, dintr-o dată: “Mami, eu știu care este misiunea mea în viața asta: să nu îmi fie frică de moarte și să mă iubesc pe mine.” Atât de simplu. Ce să mai zic? Nimic altceva decât ceea ce zic de ceva timp: copiii noștri ne sunt cei mai…
-
Acum câțiva ani, stăteam pe un fotoliu în cabinetul terapeutei cu care lucram. Și, la un moment dat, ea ma întreabă: – Ce îți dorești cel mai mult, ce vrei, ce cauți în viața asta? Și răspunsul a venit cu patos, din fiecare celulă a corpului meu și din…
-
Tudor își lasă părul lung. 🙂 Îl are deja până la bărbie și vrea să ajungă cel puțin până la umeri. Comentariile au fost nenumărate. Printre care: “Dar doamnă, de ce îl lăsați cu părul lung? – Așa își dorește el. – Păi nu îi e cald? – El…
