Să putem, sau să…nu putem?

„Dacă cineva se îndreaptă cu încredere în direcția viselor sale și se străduiește să trăiască viața pe care și-a imaginat-o, va avea un succes neașteptat. El va lăsa câteva lucruri în urmă, va trece o graniță invizibilă; legi universale și mai noi vor începe să se stabilească în jurul și în interiorul său; vechile legi se vor extinde și vor fi interpretate în favoarea sa, ca un privilegiu al unei ființe de ordin superior.”  Henry David Thoreau

Unul dintre cei mai mari dușmani ai omului este frica de eșec. Şi, din acest motiv, de cele mai multe ori alegem să ne vedem pe noi neptincioși. Deoarece în copilărie am fost mereu criticați, am început să ne spunem despre noi că nu putem, că nu suntem în stare, că ceea ce facem noi nu este bine. Am fost pedepsiți, greșile noastre au fost sancționate și atunci a început să ne fie frică să mai îndrăznim. Să mai încercăm lucruri noi. Și chiar să visam. Am început să credem despre noi ceea ce am auzit de la adulții din jurul nostru, pe care i-am investit cu autoritate. Nu ne-am dat voie să greșim, dar mai ales să se vadă că am greșit. Am dus și ducem o luptă continuă să fim mereu ce trebuie, cum trebuie, să fim “perfecți”. Și am renunțat să mai visam, să mai credem în noi. Am început să copiem modele de succes fară să ne întrebăm ce ne-ar plăcea nouă, ce ne-ar bucura, care ar fi propriul nostru fel de a face lucruri. 

Ceea ce nu am înțeles însă, este faptul că, de cele mai multe ori, noi alegem să ne menținem neputincioși. Deoarece, frica noastră cea mai mare este, de fapt, să putem. Să reușim. Să avem succes. De cele mai multe ori, ne este mai simplu și mai ușor să nu putem. Să ne ținem prizonieri în trecut, să nu ne asumăm responsabilitatea a ceea ce am putea deveni.

Pe măsură ce ne uităm către trecutul nostru, putem vedea mecanismele și tiparele pe care ni le-am creat, ce povești ne-am spus despre noi și cum toate acestea ne împiedică să ne construim viața pe care ne-o dorim. Vindecând trecutul și detașȃndu-ne de el, ne putem crea o noua viață.

Important este să credem despre noi că putem, dar mai ales că merităm. Deoarece lucrul pe care ni-l spunem cel mai des, la nivel profund, este că noi nu merităm. Nu merităm iubire, acceptare, bucurie, succes. Și prin urmare, nici nu le primim. Legile Universului sunt foarte precise. Primim ceea ce emitem. În momentul în care alegem să putem, în momentul în care ne schimbam povestea pe care ne-o spunem și aceeea se transformă din “nu pot” în “pot”, din “nu sunt” în “sunt” și din “nu merit” în “merit, totul în jurul nostru se schimbă. Aceasta este granița pe care o avem de trecut. Iar pe măsură ce se schimba interiorul, se va schimba și exteriorul. Atragem ceea ce suntem.

În momentul în care începem să credem în noi și în visele noastre, lucrurile încep să se miște într-un mod inimaginabil. Atunci când în interiorul nostru se schimbă ceva, se schimbă și exteriorul, Totul se pune în mișcare. Trecutul nostru este fundația noastă, suma a tot ceea ce suntem noi. Schimbând perspectiva și privindu-l că pe ceva ce ne-a ajutat să devenim ceea ce suntem acum, putem schimba povestea. Îl putem folosi și interpreta în favoarea  noastră, ne vom putea re-crea pe noi înșine.

Devenind conștienți de ceea ce suntem, învățând să trăim conectați la sufletul nostru și la momentul prezent, ne vom putea conecta și cu aceasta forță incredibil de minunată, care este Universul. Și care este de partea noastră atunci când noi înșine suntem. Și vom putea începe să construim. Să transpunem visele în realitate. Ȋndrăznind să visăm inimaginabilul, acesta se va materializa.