Dragă femeie obosită,
Simt cât de greu îți este. Simt cât de mult ai avea nevoie de puțină liniște.
De puțin timp doar pentru tine.
Știu cum se simte epuizarea.
Copiii tai au atât de multe nevoi. Și uneori simți că nu mai faci față.
Că toți iți cer atât de multe, iar tu nu mai ai nicio resursă.
Nu mai ai în tine calm, blândețe, înțelegere, iubire.
Simți doar apăsarea, ca și cum ai fi sufocată de atâta presiune pe care toți o pun pe tine. Dar mai ales tu.
Crezi că e datoria ta să le faci pe toate, să fii acolo pentru toți.
Dar e acolo cineva și pentru tine?
Te aude și pe tine cineva? Pe tine cine te ține în brațe când ai avea atâta nevoie de o îmbrățișare?
Când ai avea pur si simplu nevoie să vorbești despre cât îți este de greu? Cine te ascultă?
Simt cum trebuie să te împărți în atâtea părți.
Dar, pentru tine, ce mai rămâne?
Simți că toți cer atât de multe de la tine.
Că ai avea atâta nevoie să simți că contezi și tu, că îi pasa cuiva și de tine, că ești importantă.
Ai avea atâta nevoie să nu mai trebuiască să fii mereu disponibilă, să ai grijă de toți, să trebuiască să le rezolvi tu pe toate.
Uneori simți că ai vrea sa fugi departe de toți și de toate.
Uneori ai vrea să nu mai fi adultul ăsta cu atâtea responsabilități.
Ai avea nevoie să lași greul ăsta pe care îl cari zi de zi și să te simți eliberată.
Cât de mult îți dai voie să vorbești despre greul tău?
Cât de mult îți dai voie să te simți neputincioasă?
Toate acestă presiune pe care o pui pe tine vine din ceea ce ți-ai spus TU ție, odată, de mult, că trebuie să fii. Și din ceea ce ți-au spus alții.
Vine de la acea voce din interiorul tău care mereu te judecă, te critică, îți spune ce este bine, corect și ce nu. Iar tu îi dai dreptate.
Acea voce care, de mult, era a mamei, a tatălui, a bunicii, a profesorilor a devenit acum a ta.
Nevoia de a mulțumi pe toată lumea, de a face totul perfect, de a nu spune niciodată “nu” vine din frică.
Frica de a nu mai primi iubire, apreciere, acceptare, de a nu mai avea sens.
Și uite așa ajungi să te pui la dispoziția tuturor, să te lași mereu pe tine pentru ceilalți, să fii cea mai bună în toate.
Și uiți să te întorci spre tine, spre nevoile tale, spre sufletul tău. Iar această deconectare de el te face să te simți neîntreagă, pierdută, obosită, epuizată si fără sens.
Dacă simți că ai nevoie să te întorci din nou către tine, cea autentică, să te reconectezi cu sufletul tău, să te găsești si să te iubești așa cum ești, dar nu știi cum să o faci, sunt aici să te ghidez. ❤
