A fost odată ca-n povești
A fost ca niciodată
O fată ce credea-n povești
Si ca e limitată.
Am încercat în fel și chip
Pe toți sa-i mulțumesc
Sperând că, poate, în sfârșit
Iubire o să primesc.
Am căutat la infinit
Să simt că am valoare
Și-n tot acest timp am simțit
Cum sufletul meu moare.
Si până atunci eu am ales
Să mă fac tot mai mică
Fără să vreau, de fapt, să văd
Ca eu sunt fara frică.
M-am sufocat in neputință
In gol si-n neiubire
Fara sa vad, cum ca, de fapt
Răspunsul e în mine.
Pana-ntr-o zi, cand lumea-n loc
O clipă a stat
Si-am inteles si eu de fapt
Ca doar m-am sabotat.
Cand am ales sa nu mai joc
Al dramei film la nesfarsit
Ci doar la mine sa ma-ntorc
Căci eu sunt infinit.
A fost o zi cand m-am iubit
Cu bune și cu rele
Si am simțit atunci cum e
Sa poti s-ajungi la stele.
A fost o zi cand m-am iertat
Si-am inteles ca toate
Eu singura mi le-am creat
Sa fug de libertate.
Aleg acum, EU, conștient
Sa simt ca sunt tot una
Cu Dumnezeu omniprezent
Ce ma iubeste-ntruna.
Iubire sunt si nu mai uit
Căci totul e iubire
O simt acum, când, iar ma uit
Cu drag, la mine-n fire.
Si voi fi vesnic conectată
La mine însămi, tot mereu
Sa nu mai uit vreodată
Cat sunt de minunată
Căci am deja tot ce-mi doresc
Ma am acum pe mine
Si restul doar va completa
Oceanul de iubire.
Si voi vorbi despre iubire
Si viata in prezent
Ca oamenii sa inteleaga
Ca au doar un moment.
Sa simta cum e sa trăiești
In liniste si pace
Caci doar atunci când te trezești
Acas’ te poți întoarce.
Si vom crea o lume nouă
In care sa-mplinim
Mesajul vieții pe Pământ
Ca e nevoie: doar SA FIM.
