Despre nevoia noastră de a vorbi deschis despre sex și sexualitate

Postarea lui Sorin Cucerai despre “Tabu-uri și necunoscute” a fost foarte apreciată.
Cu un număr foarte mare de distribuiri.

Iar energia din spate este una de NEVOIE.

Nevoia ca acele informații, care, cumva, dacă sunt spuse de un barbat sunt și mai autentice, să fie cât mai vizibile, cât mai publice.

“Uite, așa este. Și uite, o spune un bărbat.
Uitați, înțelegeti și voi.”

In spatele numărului impresionant de like-uri și distribuiri se află nevoia, aș putea spune chiar SETEA femeilor de a face din acest subiect ceva normal.

De a-l transforma din tabu în normalitate.

De a se simți îndreptățite să vorbească.

Este ca și cum ne-am cere un drept.

Un drept pe care îl avem din naștere, dar care ne-a fost negat, interzis chiar.
Dreptul de a simți plăcere, dreptul de a simți dorință.
Dreptul de a vorbi deschis despre sexualitatea și corpul nostru.
Dreptul de a ne explora corpul, de a-l atinge, de a-i oferi plăcere și senzații fără a ne simți vinovate.
Dreptul de a CUNOAȘTE. De a NE cunoaște.

Femeile au nevoie să se elibereze de toată aceasta rușine, vinovăție, frică pe care o simt în legătură cu sexualitatea și corpul lor.
Au nevoie să se cunoască, să își înțeleagă nevoile, să își dea voie să vorbească despre ceea ce simt, despre ce le place si ce nu le place.

Și, mai ales, au nevoie să înceteze să mai vadă sexul ca pe o datorie față de barbat.
O convingere transmisă transgenerational care le-a luat puterea, care le-a făcut să își
trateze corpul ca pe un obiect sau să se rupă de el.
Și mai au nevoie să isi dea voie să își obțină și să ceară pentru ele plăcere. Orgasm.

Că ne place sau nu să recunoaștem, despre sex se vorbește oricum.
Doar că se face pe ascuns, șoptit, cu rușinare.
Suntem adulți și încă ne este rușine. Incă ne ascundem.
Exact așa facem și sex. Pe ascuns.

Iar curiozitatea copiilor noștri legată de subiect ne blochează. Preferăm să o negăm sau să o tăiem din rădăcină deoarece încă ne rușinăm să le vorbim deschis despre asta.
Fără sa înțelegem că ei informatia și-o vor obține oricum.
De pe internet, de la prieteni.
Dar va fi o doar informație. Uneori greșită.
Lipsită de substanță. De trăire.
Și vor ajunge și ei, să privească sexul exact ca noi.

Trăim de sute de ani rușinați de corpul nostru, de organele noastre sexuale.
Nici măcar nu le spunem pe nume, am inventat niste diminutive total lipsite de sens doar ca să nu cumva să scoatem pe gură niște cuvinte atât pline de rușinare, că doar dacă le auzim, ne vine să ne facem mici, mici de tot, sau să ne facem cruce.

Dar simt că a venit vremea în care va trebui sa renunțăm la rușinare.
La învinovățire.
La tabu.
A venit vremea să ne luăm înapoi dreptul asupra normalității sexualității noastre.
Noi toți, și femei și bărbați.

Prin transformarea sexului în ceva rușinos, vinovat, li s-a luat oamenilor o putere enormă.
Ceva cu adevărat sacru.
Pentru că sexualitatea noastră este SACRĂ.
Și când vom ajunge să o trăim cu adevărat, vom reuși să ne eliberăm.
Vom fi, în sfârșit, vii.
Deoarece energia noastră sexuală este energia noastră Vitală.

Așa că, haideți să ne dăm jos toate prejudecățile, rușinea, tăcerile.
Să ne vindecăm rănile, convingerile și blocajele și să dezvelim adevărata valoare a sexualității. Feminină și masculină.

Ca să facem un TOT, așa cum suntem de fapt.
Așa cum am fost creați să fim.