Ieri eram în mașină și ascultam muzica la radio.
La un moment dat, intervine moderatoarea care spune cu entuziasm: “Am o veste bună pentru tine! Azi este vineri! Asta înseamnă că ai trecut cu bine de încă o săptămână de muncă și acum poți să te bucuri și să te relaxezi.”
Pur si simplu m-a zgâriat pe urechi. Si mi-am dat seama cum am ajuns noi să privim viata. Sau mai bine zis, cum am fost “făcuți” să o vedem.
Atunci când mintea noastră conștientă e ocupată cu ceva, cum ar fi condusul, tot ce auzim la radio, în jur, sau vedem pe pancartele de pe marginea drumului se duce direct în subconștient.
Si subconștientul instalează programul.
El nu știe de glumă, nu face diferența dintre adevăr sau minciună, ia totul de bun, stochează și, uite așa, apar convingerile.
Auzind lucrul ăsta deja de foarte mult timp, chiar am ajuns să ne trăim viața ghidați de el.
Ca și cum cele 5 zile de luni pana vineri trebuie sa treacă cât mai repede.
Ca și cum în niciuna dintre ele nu te poți bucura, relaxa, distra, simți bine.
Serviciul este un fel de corvoadă, de povară, de greu, pe care îl ducem și așteptăm să vină weekendul ca să ne putem simți în sfârșit liberi.
Adică de luni până vineri suntem un fel de roboți, iar vineri după-amiaza ieșim din costumul de roboti și redevenim oameni. Care, abia atunci, pot și ei trăi.
Vă dați seama ce ne facem? Nouă înșine? Practic ne condamnăm la o viată trăită pe bucăți, pe frânturi. Și cu restul?
E ca si cum ne-am pune binele pe pauză. Bucuria, relaxarea, starea de bine, de prezență, de calm se pot petrece doar in weekend.
In restul timpului suntem nefericiți, nervoși, obosiți, irascibili, sau pur și simplu absenți din viața noastră.
De ce nu am putea sa ne bucurăm și dimineața cand suna alarma? Păi, primul motiv de bucurie tocmai ăsta ar trebui să fie: ca am auzit-o. 🙂 Și că ne-am trezit. Asta înseamnă o nouă zi.
O nouă zi în care EU aleg. Aleg cum să privesc ziua aceea și ce îmi spun: mă bucur de ea sau sunt trist, nervos, frustrat că iar ma duc la serviciu?
Eckhart Tolle spune că nu o situație în sine ne face nefericiți, ci cum ne raportăm noi la acea situatie.
Atunci haideți să alegem opusul. Să fim recunoscatori că ne-am trezit.
Să ne bucurăm de noi înșine când ne privim dimineața in oglindă, să ne zâmbim, să simțim apa cum ne curge pe piele, să ne bucurăm de copiii nostri și de fețele lor somnoroase.
În drumul spre serviciu să privim în jur. Oamenii, cerul, copacii, lumea, viața.
Și, în loc sa ne enervăm de trafic, să ascultăm o muzică relaxantă.
La serviciu putem să ii zâmbim unui coleg și să ii schimbăm toata ziua. Putem fi veseli în loc de morocănoși, putem privi o situație neplăcuta cu amuzament, decât să ne enervăm.
Toate aceste lucruri sunt alegerile noastre. Noi alegem cum să ne trăim viața.
Suntem prezenți în ea? Ne bucurăm de fiecare clipă?
Sau o lăsăm să ne scape printre degete, așteptând zile mai bune?
Nu avem decât momentul prezent. Atât. Aici și acum.
Cum alegem să trăim acest moment, este alegerea noastră.
